La Mănăstirea Horaiţa se organizează în fiecare an, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, un lung și smerit alai de la Horaiţa la Horăicioara. Sute de credincioși, veniți din toate părțile, o slăvesc pe Maica Domnului, cea care nu și-a depărtat mila Sa de la noi.
Părintele Spiridon de la Mănăstirea Horaița își amintește că în ’95, pe când la Horăicioara era egumen Părintele Naum, a venit la mănăstire o bătrânică care își pierduse vederea. Familia a adus-o și femeia s-a închinat la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, aflată în pridvorul bisericii. Cu multă dragoste, părintele a îndemnat-o să meargă la izvor, să ia apă și să-și spele ochii, iar mai apoi să bea, și într-adevăr femeia și-a recăpătat vederea.
De atunci și până astăzi, izvorul minunilor Maicii Domnului de la Horăicioara nu a secat, mângâind dureri de nevindecat, alinând suferințe adânci și biruind moartea cea sufletească.
Acest izvor, singura sursă de apă din împrejurimi, a fost binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor care veneau cu credinţă la Maica Domnului de la Horăicioara. Renumele său a impus alegerea celui de-al doilea hram al mănăstirii: „Izvorul Tămăduirii”, pe lângă cel dintru început, „Buna Vestire”.
sursa: doxologia.ro