Aseara, tarziu.
Bucuresti, Piata Victoriei, langa cladirea Guvernului.
Niste tipi apar cu un camion, descarca niste scaune albastre, pun pe ele niste statui foarte interesante, imbracate in costum.
Apar niste politisti si cateva zeci de jandarmi.
E arta domne, e reclama la un spectacol – le explica gruparea de soc din camion.
Politistii se codesc ( „da sa nu fie pirotehnice sa le dati foc, ca nu e voie” – nu domle, suntem artisti – „bine, dar doar o ora”)
Imi e frica sa scot aparatul.
Dau eu ocoale, apoi ma intalnesc cu un amic, revenim.
Lumea trecea pe acolo si li se rupea de ce se intampla.
Intreb: Pot sa fac si io o poza?
Da, sigur.
Da ce e aici?
Pai sunt ministrii la masa la guvern si ala sus e primul ministru, zic oamenii din camion.
Fac eu pozele si o tund, inainte sa ma ciomageasca jandarmii.
Pe urma m-am plimbat cu biclele cu prietenii si a fost OK, doar momentul asta a fost mai straniu si mai „incordat”
Mi se pare cea mai tare chestie posibila, si ala de pe scaunul inalt e ponta suta in mie, el e, are toate trasaturile.
Nu stiu cine a organizat chestia de fapt.
Lumea trecea tampa pe trotuar… ce vremuri, poporu` pare sa aiba creieru terci… nu a reactionat nimeni… mi se pare cea mai superba chestie vazuta de mine in materie de luat la misto politicienii.
Parca e o tara in care lucrurile se intampla in mai multe spatii temporale, al tampitilor amorfi si al alora care incearca sa faca ceva.
Ce parca, chiar asta e.
Am mai trecut dupa vreo doua ore… nu mai era nimic.
Poate am visat… momentul a fost superb.
Si era o luna senzationala, mare si rotunda.
Poate aia de pe luna sa fi vazut chestia, ca noi…
Apare într-o postare a lui Lazăr Dinu pe Facebook
foto: facebook