Poezia „Savinesti”, i-a adus premiul I unui nemtean la cel mai mare concurs de arta din Romania, LicArt.

 

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ ANUNȚUL DE MAI JOS

S-a încheiat cea de-a 14-a ediție a celui mai mare concurs de arte pentru liceenii din România, LicArt, condus de jurnalistul și scriitorul Radu Herjeu. Ca în fiecare an, finaliștii celor două secțiuni, Poezie și Fotografie, au petrecut o săptămână în Tabăra de Creație de la Poiana Brașov, organizată cu sprijinul Ministerului Tineretului și Sportului. Aici, utilul s-a lăsat împletit cu plăcutul, la numeroasele workshopuri susținute de poetul Răzvan Țupa și fotografii Vlad Eftenie, Dan Beșliu și Ionuț Stoica, în cele câteva excursii tematice și în numeroasele concursuri interdisciplinare.

Mihnea Bâlici, Colegiul Naţional Calistrat Hogaş – Piatra Neamţ, castigator al premiului I al sectiunii Poezie, la cel mai mare concurs de arta din Romania, ‪‎LicArt‬!

 

Săvinești
singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
strivesc orizontul la stânga noastră cum o iei spre roznov
dincolo de lunca bistriței    cu turnurile gri de fabrici
furnale antice    clădiri șubrede    moaștele industriei
câteodată cred că acolo e fabricat răsăritul
prin tuburile alea cu epitelii cimentate de comuniști și italieni
din fumul ăla portocaliu ce acoperă ca un cumulonimbus cerul.singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
e de la sine înțeles că la ora aia specia umană e cea mai vulnerabilă
și că ne doboară orice boare de vânt    e când ne apucă greața că existăm
dumnezeule o să mă întreb de ce scriu poeme la plural    poate-s doar eu
dar doare până-n os când le văd cum
eclipsează stelele.
iar atmosfera de film vechi
cred c-o să mă omoare într-o zi.

singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
și apele râului le reflectă și cerul nopții le reflectă
și ele se reflectă unele pe altele    morala kantiană dezmembrată într-o dimineață
pregătiți steagurile și nevestele    ce numesc eu libertate uite-o
m-am limpezit    sunt viu    la 6 dimineața mut și munții cu credința mea
credeam că n-o să vină ziua asta
când pot să strig și eu că nu exist.

singurele lumini

Mihnea Bâlici
Col. Naţ. Calistrat Hogaș, Piatra Neamț

 

sursa Agerpres

PUBLICITATE