Spre sfârşitul veacului al XIX-lea, pe plaiurile nemţene se năştea Nicolae I. Dăscălescu, cel care avea să lupte eroic pe fronturile Primului şi celui de Al Doilea Război Mondial.
Personalitate a armatei române din toate vremurile, Generalului i s-au dedicat sute de pagini.
În prefaţa lucrării „Lideri militari – Generalul Nicolae Dăscălescu: sacrificiu, glorie şi supliciu”, apărută, în 2014, la Editura Militară, autorii afirmă:
„N-am întâlnit până acum un om despre care să se vorbească numai la superlativ, ca despre generalul Dăscălescu, fără a i se găsi niciun defect.
Din scrisorile primite de la diverşi colaboratori, în decursul timpului, rezultă clar că, pentru aceştia, Nicolae Dăscălescu a fost un model de destoinicie, modestie, cinste, curaj, demnitate, generozitate şi credinţă.
Asupra acestor şapte trăsături esenţiale ale caracterului său voi insista în paginile acestei cărţi”.
S-a născut în ziua de 16 iunie 1884, la Căciuleşti, Neamţ
Viitorul general de corp de armată a fost absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu din Bucureşti şi al Şcolii Superioare de Război, tot din Capitală.
S-a distins în timpului Primului Război Mondial în luptele de la Slănic-Moldova şi Cireşoaia. Participă la Al Doilea Război Mondial pe diferite fronturi.
În timpul regimului comunist a fost arestat şi umilit, drept pentru care, după eliberare, când se va încerca reabilitarea sa, refuza orice onoruri.
A deţint funcţiile de secretar general al Ministerul Apărării, de comandant de divizie, şi de commandant de Corp de Armată.
A trecut în eternitate în ziua de 28 septembrie 1969, la Piatra-Neamţ.
Surse de documentare: Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”, editurile „Crigarux” şi „Cetatea Doamnei”, Piatra-Neamţ, 2014; autor colectiv – „Lideri militari – Generalul Nicolae Dăscălescu: sacrificiu, glorie şi supliciu”, Editura Militară, Bucureşti, 2014.
